Definirea noţiunii de “drept aerian” (air law) a comportat multe diferenţe de opinii în mediul academic raportat la dorinţa de a identifica o definiţie cuprinzătoare şi astfel, satisfăcătoare a acestei noţiuni.
S-a ajuns în cele din urmă la o definiţie comună, general acceptată: “Dreptul aerian reprezintă un set de reguli ce guvernează folosirea spaţiului aerian şi utilizarea beneficiilor sale pentru aviaţie, public şi naţiunile lumii.” Această definiţie este acoperitoare, însă nu poate fi folosită fără excepţii său în mod discriminator.
“Dreptul aerian reprezintă un set de reguli ce guvernează folosirea spaţiului aerian şi utilizarea beneficiilor sale pentru aviaţie, public şi naţiunile lumii.”
Originile dreptului aerian le regăsim în Franţa, în anul 1784, în perioadă de activitate a fraţilor Montgolfier, când, la 23 aprilie, a fost emisă o directivă a poliţiei, ce stabilea că zborile cu balonul nu pot fi efectuate în lipsă obţinerii unei autorizaţii prealabile, scopul fiind evident, acela de a proteja populaţia.
Ulterior, în perioadă în care fraţii Wright au executat primul zbor cu un apărat mai greu decât aerul (1903), când utilizarea baloanelor, dirijabilelor şi zepelinelor a devenit tot mai mare, acest lucru a atras atenţia asupra necesităţii reglementării acestui domeniu.
Primele încercări de a reglementa la nivel internaţional acest domeniu au avut loc în anul 1910, ca urmare a faptului că baloane germane, în mod repetat, efectuau zboruri deasupra teritoriului francez, iar guvernul francez a fost de părere, că din motive de siguranţă, cele două guverne ar trebui să încerce să ajungă la un acord pentru a soluţiona această problemă. Drept urmare, a avut loc Conferinţa de la Paris din anul 1910, care însă nu s-a încheiat prin ajungerea la un acord, datorită diferendelor de ordin politic. Ulterior însă, după încheierea primului război mondial, tot la Paris, în anul 1919, a avut loc o conferinţă ce s-a încheiat prin adoptarea Convenţiei de la Paris ce a reglementat şi recunoscut pentru primă oară suveranitatea completă şi exclusivă a statelor asupra spaţiului aerian aflat deasupra teritoriului lor.
Autorii din acea vreme au înţeles să folosească termenul de drept aerian în ideea de a reglementa relaţiile sociale dintre diferiţi subiecţi în spaţiul aerian şi nu au avut în vedere şi reglementarea legală a apăratelor de zbor. Această a fost axiomă de început – lege nu guvernează “obiecte” ci doar relaţii sociale. Ulterior, Convetia de Paris a întrodus pentru primă oară definirea termenului de aeronavă, că fiind: toate apăratele ce se pot susţine în atmosferă, datorită reacţiilor aerului. Această definiţie a suferit mai multe modificări de-alungul timpului, până când Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (ICAO), în anul 1967 a stabilit că o aeronavă este: orice apărat care se poate menţine în atmosferã cu ajutorul altor reacţii ale aerului decât cele asupra suprafeţei pãmântului.
Studiul şi înţelegerea dreptului aerian sunt în mod particular importante din mai multe motive. Aviaţia este într-un proces continuu de dezvoltare şi trezeşte interese în cercuri din ce în ce mai extinse. Pentru multe persoane şi organizaţii prezintă o importanţă pratica însuşirea câtorva elemente de bază ale acestui subiect. Încă din momentul în care o persoană se îmbarca la bordul unei aeronave ca şi pasager şi deţine biletul de călătorie, este legat din punct de vedere legal de prevederile actelor normative ce reglementează acest domeniu. În acest sens, este util să înţeleagă beneficiile şi dezavantajele regulilor de care este legat. Totodată, dreptul aerian face parte din dreptul internaţional public şi se intersectează în mod constant cu alte domenii de drept cum ar fi: dreptul constituţional, dreptul muncii, dreptul comercial, dreptul concurenţei, dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul consumătorului, dreptul mediului. Dreptul aerian oferă un exemplu elocvent al faptului, că regulile existenţe pot fi adaptate în mod flexibil, impresionantului progres tehnologic, precum şi dezvoltării şi evoluţiei generale a societăţii.
